Raţa sunătoare

Descriere și Identificare:

Rața sunătoare (Bucephala clangula) este o rață scufundătoare de talie medie, cu un dimorfism sexual pronunțat. Numele său comun provine de la sunetul caracteristic produs de aripi în timpul zborului, un fel de șuierat sau fluierat metalic. * **Masculul (rățoiul)** în penaj nupțial are capul negru, cu reflexii verzi-violete (în lumină bună) și cu o pată rotundă, albă, distinctivă, între ochi și baza ciocului (\"obraz alb\"). Pieptul, abdomenul și lateralele corpului sunt albe, iar spatele este negru. Oglinda alară este albă (vizibilă în zbor). Ciocul este negricios, iar ochii sunt galbeni. * **Femela (rața)** are capul brun-închis, pieptul, abdomenul și lateralele corpului gri, iar spatele brun-cenușiu. Are un guler albicios, incomplet, la baza gâtului. Oglinda alară este albă (mai mică decât la mascul). Ciocul este negricios, adesea cu o tentă gălbuie spre vârf, iar ochii sunt galbeni. Lungimea corpului este de 40-50 cm, anvergura aripilor de 62-77 cm, iar greutatea variază între 600-1200 g. În zbor, se remarcă prin forma compactă, gâtul scurt, capul mare și triunghiular și prin dunga alară albă.

Habitat și Răspândire:

Rața sunătoare preferă zonele umede cu apă dulce, stătătoare sau lin curgătoare, cu adâncime relativ mare: lacuri, bălți, mlaștini, râuri cu curs lent, delte, estuare. Este important să existe zone cu apă deschisă pentru hrănire și zone cu arbori scorburoși sau cuiburi artificiale pentru cuibărit (este o specie care cuibărește în cavități). Este o specie migratoare, care cuibărește în nordul Europei și Asiei (zona de taiga și tundră). În România, rața sunătoare este în principal *pasăre de pasaj și oaspete de iarnă*. Sosește în țară toamna (octombrie-noiembrie) și pleacă primăvara (martie-aprilie). Poate fi întâlnită în număr relativ mare în Delta Dunării, pe litoralul Mării Negre și pe lacurile interioare, în special în timpul migrației. *Nu cuibărește în mod obișnuit în România*.

Comportament și Biologie:

Rața sunătoare este o rață scufundătoare, obținându-și hrana prin scufundări, adesea la adâncimi de 1-4 metri (dar poate ajunge și la adâncimi mai mari). Este o specie omnivoră, dar dieta sa este dominată de nevertebrate: insecte acvatice, larve, moluște (în special scoici), crustacee. Consumă și plante acvatice (semințe, rădăcini) și, uneori, pești mici. Este o specie socială în afara perioadei de cuibărit, formând stoluri, uneori mari, pe lacuri și bălți. Rața sunătoare este o specie monogamă (cel puțin pe durata unui sezon de reproducere). Nu cuibărește în mod normal în România. Cuibărește în scorburi de copaci (adesea în scorburile făcute de ciocănitori), în cuiburi artificiale sau, uneori, în alte cavități.

Vânătoare (Aspecte Legale și Practice):

Vânătoarea la rața sunătoare în România este reglementată prin lege. *Este obligatoriu să consultați legislația în vigoare pentru a afla dacă vânătoarea la această specie este permisă și în ce condiții*. Perioada de vânătoare, dacă este permisă, este, *în general*, toamna și iarna. Metodele de vânătoare permise, *dacă vânătoarea este permisă*, ar include vânătoarea la pândă și vânătoarea la sărite. Calibrul folosit este calibrul 12 sau 20.

Stare de Conservare:

Rața sunătoare este considerată o specie cu risc scăzut la nivel global, dar populațiile sale pot fi afectate de pierderea și degradarea habitatelor umede (în special a zonelor de cuibărit cu arbori scorburoși), poluarea, deranjul uman și, uneori, vânătoarea excesivă. Gestionarea durabilă a zonelor umede și a vânătorii, precum și instalarea de cuiburi artificiale, sunt importante pentru conservarea speciei.

Importanță (Ecologică și Economică):

Rața sunătoare are un rol ecologic important în ecosistemele umede, fiind un consumator de nevertebrate (în special moluște) și contribuind la menținerea echilibrului acestora. Din punct de vedere economic, rața sunătoare este o specie de vânat apreciată în unele zone, generând venituri din vânătoare. Carnea sa este considerată gustoasă.