Raţa cu cap negru

Descriere și Identificare:

Rața cu cap negru (Aythya marila) este o rață scufundătoare de talie medie spre mare, cu un dimorfism sexual pronunțat. Numele comun este ușor înșelător, deoarece doar masculul are capul negru, și chiar și acesta prezintă reflexii. * **Masculul (rățoiul)** în penaj nupțial are capul, gâtul și pieptul negre, cu reflexii verzui (în lumină bună). Spatele este gri deschis, fin vermiculat (cu linii fine, ondulate), iar abdomenul este alb. Coada este neagră. Ciocul este lat, albastru-cenușiu, cu vârful negru. Ochii sunt galbeni. * **Femela (rața)** are un penaj predominant brun, cu capul și gâtul mai închise la culoare. Are o zonă albicioasă distinctivă în jurul bazei ciocului (caracteristică importantă pentru identificare). Ciocul este mai închis la culoare decât al masculului, iar ochii sunt galbeni (mai puțin intens decât la mascul). Lungimea corpului este de 42-51 cm, anvergura aripilor de 71-80 cm, iar greutatea variază între 700-1300 g. În zbor, ambele sexe prezintă o dungă alară albă, lată și evidentă (diferită de cea gri de la rața cu cap castaniu). Sunetele emise sunt, în general, slabe, masculul scoțând un fluierat scurt, iar femela sunete aspre.

Habitat și Răspândire:

Rața cu cap negru este, în principal, o specie de coastă, preferând apele marine și salmastre (golfuri, estuare, lagune), dar poate fi întâlnită și pe lacuri și bălți interioare, în special în timpul migrației. Cuibărește în zona arctică și subarctică din Europa, Asia și America de Nord. În România, rața cu cap negru este *rară*, fiind în principal *oaspete de iarnă*, observată în special pe litoralul Mării Negre și în Delta Dunării, și *ocazional* pe lacurile interioare, în timpul pasajului.

Comportament și Biologie:

Rața cu cap negru este o rață scufundătoare, obținându-și hrana prin scufundări, adesea la adâncimi de 2-4 metri (dar poate ajunge și la adâncimi mai mari). Este o specie predominant carnivoră în timpul iernii, hrănindu-se cu moluște (scoici, melci), crustacee, insecte acvatice și, uneori, pești mici. În perioada de cuibărit, consumă și plante acvatice. Este o specie socială în afara perioadei de cuibărit, formând stoluri, uneori mari, pe apele de coastă. Rața cu cap negru este o specie monogamă (cel puțin pe durata unui sezon de reproducere). Nu cuibărește în mod normal în România. Cuibărește în zona arctică, pe sol, în apropierea apei, ascunsă în vegetație. Femela depune 6-11 ouă, pe care le incubează timp de 23-28 de zile. Puii sunt nidifugi și sunt îngrijiți exclusiv de mamă.

Vânătoare (Aspecte Legale și Practice):

Vânătoarea la rața cu cap negru în România este strict reglementată, dat fiind statutul său de specie *rară* și fluctuantă. *Este obligatoriu să consultați legislația în vigoare pentru a afla dacă vânătoarea la rața cu cap negru este permisă și în ce condiții*.

Stare de Conservare:

Rața cu cap negru este considerată o specie cu risc scăzut la nivel global, dar populațiile sale pot fi afectate de poluarea apelor (în special cu petrol), pierderea habitatului (din cauza amenajărilor costiere), deranjul uman și, uneori, vânătoarea (acolo unde este permisă). În România, protejarea zonelor de iernare (litoralul Mării Negre, Delta Dunării) este importantă.

Importanță (Ecologică și Economică):

Rața cu cap negru are un rol ecologic în ecosistemele acvatice, în special în cele costiere, fiind un consumator de nevertebrate. Din punct de vedere economic, importanța sa este limitată în România, datorită rarității sale.