Marmota

Marmota

Marmota

Marmota marmota

15 Septembrie - 31 Octombrie

 

 

 

 

Descriere și Identificare:

Marmota (Marmota marmota), cunoscută și sub numele de marmotă alpină, este un mamifer rozător de talie mare din familia Sciuridae (veverițe, popândăi), adaptat la viața în zonele montane înalte. Are un corp robust, îndesat, picioare scurte și puternice, și o coadă scurtă și stufoasă. Blana este deasă, de culoare variabilă, de la gri-brun până la galben-roșcat, cu nuanțe mai închise pe cap și pe spate și mai deschise pe abdomen. Are gheare puternice, adaptate pentru săpat. Lungimea corpului este de 42-54 cm (fără coadă), lungimea cozii de 13-16 cm, iar greutatea variază între 2.5-8 kg (mai grele toamna, înainte de hibernare). Nu există un dimorfism sexual evident. Sunetul caracteristic este un fluierat puternic și ascuțit, folosit ca semnal de alarmă.

Habitat și Răspândire:

Marmota este o specie strict legată de zonele alpine și subalpine, trăind la altitudini mari (de obicei peste 1500 m), în pajiști alpine, zone stâncoase, grohotișuri și versanți însoriți. Are nevoie de sol afânat, unde își poate săpa vizuini complexe. În România, marmota a fost reintrodusă în Munții Carpați (Făgăraș, Retezat, Rodnei), după ce dispăruse din fauna țării. Populațiile sunt încă relativ mici și fragmentate.

Comportament și Biologie:

Marmota este un animal diurn și social, trăind în colonii familiale. Este cunoscută pentru comportamentul său de hibernare: își petrece iarna (aproximativ 6-7 luni) într-o stare de letargie profundă, în vizuini subterane, pentru a supraviețui condițiilor aspre și lipsei de hrană. Este un animal erbivor, hrănindu-se cu ierburi, flori, frunze, rădăcini și, uneori, semințe. Își petrece o mare parte din timp hrănindu-se și acumulând rezerve de grăsime pentru hibernare. Marmota comunică prin fluierături puternice, folosite pentru a avertiza colonia de prezența prădătorilor (vulturi, acvile, vulpi). Perioada de împerechere are loc primăvara, după ieșirea din hibernare. După o gestație de aproximativ 33-34 de zile, femela naște 2-5 pui (uneori chiar mai mulți), orbi și neajutorați, în vizuină. Puii sunt îngrijiți de ambii părinți și devin independenți după aproximativ 2 luni.

Vânătoare (Aspecte Legale și Practice):

Vânătoarea la marmotă în România este *strict interzisă*. Marmota este o specie protejată prin lege, datorită populațiilor sale mici și vulnerabile și a rolului său ecologic important.

Stare de Conservare:

Marmota este considerată o specie cu risc scăzut la nivel global, dar populațiile sale au suferit un declin în unele regiuni, din cauza pierderii habitatului (din cauza pășunatului excesiv, turismului necontrolat), schimbărilor climatice și, în trecut, a vânătorii. În România, marmota este o specie reintrodusă, iar eforturile de conservare sunt esențiale pentru a asigura supraviețuirea și extinderea populațiilor. Monitorizarea populațiilor, protejarea habitatului și reducerea deranjului uman sunt măsuri importante.

Importanță (Ecologică și Economică):

Marmota are un rol ecologic important în ecosistemele alpine, contribuind la menținerea structurii vegetației prin pășunat și la crearea de microhabitate prin săparea vizuinilor (care sunt folosite și de alte animale). Este, de asemenea, o sursă de hrană pentru prădători (vulturi, acvile). Din punct de vedere economic, importanța sa este, în prezent, redusă, fiind o specie protejată. În trecut, a fost vânată pentru blană și grăsime (folosită în medicina tradițională).